acid

Ma sufoc pentru ca voi, oamenii, aveti prostul obicei de a va aseza pe pieptul meu subtire, si sa ramaneti acolo pana nu mai am aer. Mi se invineteste fata si imi pocnesc ochii, iar din orbitele lor curg picaturi de lapte, amestecat cu sange si tutun. Imi curg direct in gura, si sunt fortat sa simt gustul ala scarbos, care ma face sa imi vomit si sufletul, si sa calc pe el fara sa-mi pese, ca doar e al meu...
Voi oamenii, imi respirati aerul si-mi furati zambetul de copil. Nu e vina mea ca sunt prins intr-un corp de om matur. Voi oamenii distrugeti, iar eu adun. Adun pana cand imi cedeaza coloana vertebrala si se rupe violent in cinci locuri. Dar si asa ma ridic...chiar si asa. Si merg inainte, prin lanul de sarma ghimpata, cu picioarele-mi goale si urate, dar cu ochii la fel de siguri ca in ziua in care am aflat cine sunt.
Inca mai am serile, in care ajung acasa obosit, si adorm cu capul pe pian..

din linistea padurii inghetate

[...]pentru ca insusi Diavolul ar fi inceput sa tremure la frigul ce s-a infipt in aer.
cinci lautari, batrani, infometati, obositi si injurati, folositi...si prost platiti. se intorc de la mestesugul care le hraneste numeroasele familii.
iarna le apasa tare pe umeri, si au mainile inghetate pe instrumente.

-da ce au mai sarit astia taica.
-sunt tineri ma Viorele...si tu ai fost la fel.

drumul spre casa era acoperit cu zapada si padure. lasasera in urma nunta, si urmele bocancilor terfeliti. acum se mai auzeau doar cristalele de zapada zdrobindu-se sub greutatea lor. nu prea vorbeau. se afundau in desisul padurii, sperand sa ajunga acasa.

-mergem de aproape un ceas prietenii mei.

nu mai puteau. sangele le inghetase in vene, si din cauza transpiratiei, gheata incepuse sa ia forma pe hainele lor.
cel mai in varsta era foarte linstit. cu miscari parca regizate, da laoparte zapada cu piciorul, si isi rupe chitara pe genunchi, si cu un ultim bat de chibrit reuseste sa o aprinda.

stia ca nu vor mai prinde inca un rasarit.

focul ardea cat sa tina in viata cinci suflete.

-ati luat cadouri la copii?
-eu ii dau o rochita frumoasa fetei mele.

vocile erau usor tremurate.

-eu, fiului meu ii voi da vioara mea.

batranul ridica privirea peste prietenii sai.
bestiile noptii incepusera sa dea tarcoale micului grup.
"ati venit creaturi blestemate" murmura el printre mustatile ninse.
lupii ii inconjurasera.

-prieteni, luati-va cobzele, viorile. haideti sa cantam sa ne incalzim.
-Viorele, balada din Do Minor.

cu lacrimi in ochi, batranul lautar canta cu prietenii lui, si vedea cu bestiile se apropie.
unul cate unul, erau trasi in intunericul padurii inghetate. nu tipau. isi acceptau sfarsitul.
cel batran ramasese ultimul. singur. inca mai canta.
"nu am vazut niciodata prea departe. pentru ca am stat printre uriasi.
adio prietenii mei...dragii mei" [...]

batranelul

pe langa opincile rupte si mustrate de timp, se plimba un baston, si el cu cicatrice si noduri.
la fel de batran ca cel ce se sprijinea in el.
un batranel scund, uzat si trist, cu sprancene albe si ochi neclari.
se plimba printre oameni, se loveste de oameni. oameni trec prin el, nu-l vad. el pentru ei nu exista.
din cand in cand, mai simte cate o privire, parca intrebandu-l "ce faci aici batranule? mergi si fa-ti pace"

dar merge inainte batranelul, printre oameni, prin oameni. si nu intelege agitatia, nu intelege unde se grabesc toti. nici ei nu il inteleg pe el, pentru ca nu au timp sa inteleaga. ei se grabesc.

batranelul era trist. si bolnav. foarte bolnav.
isi cauta un loc in care sa moara...


***

ajuns in mijlocul naturii, batranul isi lasa toiagul sa cada, si ridica privirea spre cer.
se lasa usor pe spate. nu-i pasa, nu vrea, nu poate. se lasa usor pe spate, si inchide ochii.
secvente din lungul film al vietii sale ii bombardeaza ochii si glandele lacrimale.
cade, si se stinge in acelas timp. o lacrima reuseste sa evadeze din ochii umpluti de timp, si ajunge inaintea sa jos, parca binecuvantand pamantul pe care avea sa cada.
natura e nepasatoare. altcineva ii va lua locul.

"An old man dies, a young child lives. Fair trade."

femeia demon

[...] ochii ei intunecati ma absorbeau si ma infricosau. dar ma linistea sarutandu-mi pieptul. nu foarte rar imi sufla fum in fata si-mi soptea printre gemete "opreste timpul. te rog."
umplusem camera cu un miros de parfum ieftin, amestecat cu tigari si dragoste interzisa, si mirosul trandafirilor uscati de pe masa.
ma excita asa tare gatul ei. parca as saruta flori.
si totusi nu e bine. nu e bine pentru ca are un sot care-i saruta gura. si ea are o gura care-mi saruta mie alte locuri. si are si un copil care o asteapta sa-i spuna povesti.
dar alege sa stea si sa transpire cu mine. si eu aleg sa o tin aici.
o tot intreb "ce cauti langa mine fiinta?", si ea imi tot acopera cuvintele cu buzele ei demonice, cu care imi soarbe toata esenta masculina. ne hranim unul cu altul. si e bine. si cam atat ma intereseaza acum. [...]
oftez lung. maine iar ii spun ca nu vreau sa ne mai vedem niciodata. iar incepe sa tremure. iar isi aprinde o tigara, si iar vine la mine s imi da o palma. si iar ma saruta dupa.
si iar o sa vina seara, si o sa fim in acelas pat, si o sa ma gandesc la aceeasi chestie.
nu poti opri femeia demon...
e prea puternica. ma scufund in asternuturi si o las sa se hraneasca.

trandafiri

se spune ca lucrurile care au un inceput, au si un sfarsit. se mai spune ca poti sa iei viata cuiva intr-o clipa. totul sta intr-o decizie.

***

in fiecare luni gaseai trandafiri la usa. acum probabil ai observat ca nu mai gasesti nimic.
am incetat sa mai vad rosul si verdele din lume, din lumea care se invartea in jurul nostru. ziua s-a transformat in noapte, ziua aia in care ai venit la mine cu parfumul lui pe sanii tai.

o asteptam in scara blocului. era o joi seara ploioasa, si cu un miros ciudat. printre multitudinea de mirosuri, isi face loc si parfumul ei, pe care odata il iubeam. Parfumul cu miros de ingeri. apare si ea. plouata, cu rujul usor intins, si un tricou ce devine transparent cand e umed, arata ca o curva. este o curva.
o curva al dracu de frumoasa...
ar vrea sa ma pupe. eu evit elegant gestul ei, si-i spun ca o vreau. imi zambeste, si imi zambeste sincer. ma ia de mana ca pe un copil si ma trage dupa ea in casa.
nu prea ne vorbim. stie ca eu stiu totul. si stie si ca sunt constient ca stie ca stiu totul. dar nu ne vorbim. doar ne privim, si ne atingem. ea cu frica, eu cu scarba.
merge in baie sa se curete. in capul meu tot rula imaginea ei de acum doi ani. blonda cu ochii verzi si buze comode, sani mici si pielea cel putin la fel de fina ca o petala de trandafir.
imi plimbam privirea pe peretele nostru, peretele pe care ne lasam mesaje, vine si se aseaza langa mine in pat. asteapta sa o sarut. inca nu zice nimic. ii dau halatul jos, fara sa ma grabesc. pielea ei se arata la fel de fina ca intotdeauna. 
ploua afara si facem dragoste. nu se mai aude decat ploaia.
ii pun mana stanga la gura, si o sarut pe frunte. lama cutitului taie cu usurinta gatul ei fragil.
nu tipa. ma strange tare in brate si tremura. dulcea mea iubita, care odata imi pitea tigarile, acum isi da ultimele suflari. trupul ei, care odata era cald si primitor, acum e rece si gol.
merg la baie sa ma spal pe maini. ma uit fugitiv in oglinda. aveam lacrimi in ochi. da...imi pasa in pula mea. am iubit-o prea mult pe copila asta. ii las un ultim trandafir pe pat, imi aprind o tigara si plec. nu stiu unde, nu stiu de ce. plec.

mor ingerii

mor ingerii si cad din cer
strivindu-se de stanci,
paduri dispar, morminte pier,
sub apele adanci.

s-a inundat intregul glob
in lacrimile mele,
si-ncerc grabit sa ma ascund
sub propria mea piele.

cu foc si fum si negru scrum
se prabusesc si Zeii.
sfarsit de noi, sfarsit de drum,
e randul meu sa mor acum.
 

Stiati ca...

1   - Zebra e neagra cu dungi albe.

2   - Cola imi fute ficatul rau de tot.

3   - Companiile de petrol tin in loc implementarea masinilor electrice.

4   - Maica-mea zice in engleza "Ai laiv iu" (I love you)

5   - Nu-mi plac pisicile.

6   - Pisicile nu ma plac pe mine.

7   - In momentul asta ai internet.

8   - Zapada este defapt albastra, dar ochiul nu percepe, ca e de cacat.

9   - Inca ai internet.

10 - Am murit cand aveam 5 ani.

11 - Sunt 15% sanse sa fii fata, si sa fii si pe stop.

12 - Sunt 0.4% sanse sa fii fata, sa fii pe stop, si sa fii ruda cu mine.

13 - O gaura neagra cu diametrul de 3 centimetri poate inghiti un intreg sistem solar in pula mea!

14 - Tot ce trebuie sa faci sa ucizi 1000 de oameni este sa iei o simpla decizie. Mijloace sunt.

15 - Tot ce trebuie sa faci sa nu mai asculti manele este sa fii printre acei 1000 de oameni cand un nene ia o decizie care nu te favorizeaza.

16 - Trebuie sa ai un IQ de cel putin 100 sa intelegi punctele 14 si 15.

17 - Daca ai IQ intre 40 si 60, probabil ai dat de blogul meu cautand pe google "pizde, sperma, sloboz in gat"

18 - Zambesti acum.

19 - Daca esti o persoana de cacat, o sa te opresti din zambit doar sa nu-mi dai mie dreptate.

20 - Daca esti tata, si imi citesti blogul, scuza-mi mijloacele de exprimare. Nu mai e ca in zilele voastre. Si te rog, nu intreba ce e slobozul.

un post mai vechi

Prostituata

se uita in oglinda. ce vede? e chiar ea.
parul ii sta tralala, de parca un muson s-ar fi oprit in intregu-i trup.
in aer plutesc parfumuri ieftine, sticlute pe care si le-a procurat, douazeci la zece mii, din bazar, duminica trecuta, cand lumea venea cu flori de la biserica. ieftini si ei, pomana catre Dumnezeul deformat de preotii corupti.
ar vrea sa asculte ceva jazz, blues, ceva care sa ii limpezeasca imaginea de cocota verde deschis, orbitor, din oglinda murdara de sperma. a cuprins-o nepasarea. cum sa fii nepasator si sa iti bagi degetele in ochi apoi in urechi, ca sa nu auzi, sa nu vezi, sa nu auzi maneaua taranului din blocul de vizavi, sa nu vezi chilotii care se-nfing dizgratios in fundul tarfulitei de la parter?
lumina ii putrezeste pe fatza invelita-n farduri pastelate kitschos. nu stie cum sa se acopere, nu vrea sa auda de filosofii ieftine, cu "un nou inceput", cu "renastere", cu "reincarnare", cu "altceva". ea este ea si nu se poate schimba. nu vrea sa se schimbe;
se aseaza pe jos, in hol, pe covorul mototolit, cu gandaci zdrobiti de tocu-i de starleta olandeza. ia o carte cu ea, ceva poeti ieftini, care-si vand cartile la coltul cartierului, pe o vodka,
sau... nici ea nu mai stie. poate s-a si culcat cu ei.
sta. isi aduce aminte de asta noapte. un telefon si-atat; coup de telephone et... voila! s-a trezit de mana cu el, cu mana-i hidoasa in parul sau lins, care niciodata nu-i sta bine, frecandu-l ca pe o urma de jeg de pe gat. jeg - zambeste. de ce zambeste? poate ca i-a ramas o urma pe gat; o urma de jeg. s-au plimbat de mana si au nimerit intr-o carciuma goala. tobosarii erau beti deja, asa ca s-a apucat sa fredoneze Reamon de parca era la ea in cuib, in dus. nu ii este rusine, niciodata nu i-a fost.
s-a crezut responsabila pentru faptele-i sarite ca arcurile in paturile ce scartie noaptea in caminele studentesti. trup peste trup. nu-i spune nimic. sex - incepe sa se hlizeasca precum o matza inconstienta de prostia-i catastrofala.
"vai, dar ce frumos e apartamentul! citesti henri zalis? boemule! hahaha..." asa l-a cucerit. asa a facut cu toti. i-a cazut in brate ca un bolovan, ca o bivolita in noroi, la soare. vroia sa-i demonstreze ca nu s-a folosit de el, ca el se foloseste de ea, o foloseste ca pe o "carpa" murdara de sangele unui nou-nascut strans de gat de cordonul ombilical.
ombilica-m-as, ea chiar crede ca il impresioneaza? nu impresioneaza cu clisee gen: "baiete, esti prost, iar eu nu sunt o curva, pe-un trotuar..." ea stie ca e tarfa. o tarfa ieftina, ca niste capsuni ramase pe o taraba ruginita, verde voma, din piata: "ia-le, maica, sa plec si eu acasa..."
are zdrente-n par. da. se mai uita o data in oglinda.isi aminteste cum ii dadea sa bea vodka din gura ei, cum ii impartasea fantezii furate dintr-un roman scris de o alta tarfa.
cred c-ar fi trebuit sa o cheme "marcela". ce nume! radea isteric cand ii povestea matahala de langa ea, din patul acoperit cu un cearsaf inca patat de sperma, radea isteric cand ii povestea ca a dezvirginat-o intr-o noapte de aprilie. nici nu mai stie cand si-a pierdut o lingurita de sange vaginal si, cu atat mai putin, in patul cui.
se mai uita o data-n oglinda. vede ca are doua bobite de sperma pe gat. s-a scurs in bratele lui, ca o rama de canalizare, nu i-a pasat ca scanceste ca un bolnav de TBC, ca geme ca o virgina neatinsa, se prefacea... si se preface. ea nu exista. s-au dus visele ; bivolul de langa ea fumeaza tigara "de dupa" si ii spune ca o iubeste. il injura in gand: "a intrat in mine ca un animal, scumpul de el!"
este obscena si lumina diminetii o incita.
mai vrei o scena? mai vrei sa-ti invineteasca un san?
nu... se imbraca, ii spune eterna replica: "te-ai folosit de mine... eu nu sunt ceea ce crezi!"
si-l lasa cu pantalonii in vine, el urland dupa ea: "tarfo!"
zbiera tacut.
uita ce lasa in urma si pleaca sa se demachieze; nu se intreaba daca i-a dat banii, ii e ciuda ca i-a curs rimelul.
cumpara un kil de portocale si se duce sa-si faca o salata. ia si un ziar, sa citeasca de cine-stie-ce cocota gasita spanzurata si zgariata pe trup cu BIC-ul.
se uita in oglinda, se vede. ia batista dantelata si isi retuseaza machiajul, zareste si bobitele de sloboz pe pielea roz,
isi da jos hainele care miros a tutun si a gemete, a amor ieftin,
se pregateste pentru o noua zi.
de munca.
cine va fi diseara?

asa e ea

Si-a cusut buzele cu aţă albă,
Sângerase puţin la început
Dar acum o cuprinde din când în când
O plăcută amorţeală
A cărnii vineţii, tremurătoare...
Şi îi e bine...

Uneori şi-ar coase şi pleoapele
Dar n-ar mai vedea să citească
În zile ploioase, de-un gri pal,
Când ar sta în casă
Până când din picioare i-ar creşte pisici maidaneze
Care i-ar umple micul apartament
Cu tabieturile lor pisiceşti...

De luni până vineri se duce la muncă.
Bea o cană mare cu cafea tare
Privind pe geamul de la bucătărie
Şi adesea e toamnă afară
Deşi nu se ştie de ce.
Are grijă mereu să se încuie în casă când pleacă.

Vineri seară se lasă ca o alinare.

Îi place îngheţata,
Îi plac râsetele de copii
Şi magnoliile
Are sânii mici.
Duminica iese în parc
Şi se plimbă privind cu drag
Flori sau oameni, arbori
Cu ochi mari şi adânci,
Ochii ei...

cosmarul de miercuri

Azi m-am trezit intr-un vis,
Am fumat o tigara,
M-am aruncat pe geam
Si m-am trezit in alt vis.
Am mancat o ciocolata cu caramel
Si m-am aruncat pe geam
cu o tigara in gura,
trezindu-ma in altul.
M-am aruncat
Fara sa mai simt gustul tigarii
Si am auzit impactul.

Nu mai visam.

12:58

se dezbraca usor de fiecare mangaiere,
se pierde in fumul tigarii, atat de frumos imbracata in negru,
se detaseaza de gustul dat de atatea buze mari, buze mici, carnoase, rosii , palide...

cosmarul de joi seara

Calc pe pamant si aud viermii,
Sub crusta de sange pe care o las in urma.
Se nasc bestii si ingeri.
Aripile lor au fost odata carnea mea,
Ochii lor insetati mi-au fost iubirea.
Mi-am inecat sufletul in negru,
Si in el au mucegait fluturii…
Mi-au putrezit visele pe piele,
Asteptand sa fie implinite…
N-am avut curaj sa ma revolt.
In schimb am preferat abisurile,
Pentru ca-mi daruiau siguranta caderii;
Cu acest cortegiu funerar de ingeri, viermi si fluturi,
Imi indrept pasii catre intuneric;
Imi iese in cale insasi moartea…
Dar vazandu-ma se da la o parte si ma lasa sa trec,
Pasesc peste oase ce se sfarama crunt,
Din palme-mi picura sange ce nu e al meu…
Un sfinx si un zeu ,ma privesc trecand;
Si din priviri ii rog sa ma doboare.
"Dar cum?" se intreaba si pleaca in adanc,
" Sub crusta ta de piele e numai fum,
Tu nu existi, copile."

vesnic decembrie

acoperisul trosnea

apasat de uitarea cea alba,
ne confundam cu
nesfarsitele troiene
uitate de mâine,
de gelozie, de egoism,
ningea de jos in sus,
iar noi faceam dragoste
in cer.
ningea de sus în jos,
peste bulgarele asta ce isi zice pamânt
cu furia unei apocalipse
acum departe de noi,
peste iarna din oameni
si trecute rani cicatrizate ningea:
-îngeri suntem iubito, cu aripi din nea!
ea râdea.

lumea lor

Stătea sub măsuţa din camera sa, ghemuit şi speriat. Cu ochii închişi şi respiraţia întrerupta îşi îmbrăţişa cu putere ursuleţul de pluş. Încerca să pătrundă într-o lume tăcută şi veselă, adânc în mintea sa înspăimântată. Se concentra puternic la un tablou frumos. În acel tablou frumos se afla lângă un copăcel micuţ care se clătina la fiecare adiere uşoară a vântului. Toate se aflau pe o câmpie cu iarbă micuţă şi deasă care, şi ea, se clătina la atingerea vântului. Acolo, copilul s-a aşezat şi s-a proptit de acel copăcel, liniştit şi relaxat. Privea cerul cu simpatie cât norişorii calzi şi pufoşi pluteau departe, încet. Era doar el acolo. Închise ochii, vrând să adoarmă, să viseze lucruri frumoase, câmpi călduroase. Auzea iarba şi frunzele fluturate de vântul calm. Pământul era moale sub el. Moale şi călduţ. Din când în când copăcelul scotea un scârţâit subţirel.
- Ce faci aici, copilaş?
Copilul tresări uşor şi îşi deschise ochii. O căprioară micuţă cu ochi frumoşi îl privea curioasă.
- Nu ar trebui să fii acasă? întrebă din nou.
- Nu vreau să mai merg acasă, răspunse copilul îngânfat dar subtil trist.
- Nu? răspunse căprioara mirată. Ce bine! Poţi rămâne aici cu mine! exclamă micuţa ţopăind entuziasmată.
Copilul îi zâmbi, cuprins de fericire şi îi spuse:
- Hai să ne plimbăm împreună.
- Bine!
Copilul s-a ridicat în picioare. Se aplecase să-şi ia ursuleţul în braţe. L-a prins de braţ şi încercă să-l ridice, dar nu reuşi. Era prea greu. Trăgea de braţul ursuleţului dar tot nu reuşea. Deodată, animalul de pluş îşi trase braţul din mâinile calde şi moi ale copilului, si se ridică. Ursuleţul îl îmbrăţişă şi îi şopti în urechiuşă:
- Esti plietenul meu tel mai bun!
Copilul îl strânse în braţe înapoi şi îl întrebă vesel:
- Vrei să vi cu noi la plimbare pe câmpie?
- Siguuur. Dar pot să te log ceva?
- Da, răspunse copilaşul în culmea fericirii.
Ursuleţul îl rugă cu glasul plin de veselie:
- Să taci dracului, futu-ţi morţii mătii de târfă proastă.
- Poftim? răspunse copilul deschizând brusc ochii. Privi în sus spre partea de jos a mesei. Era rece şi întunecată.
- Tu să taci, nenorocitule. Cum îndrăzneşti să dai în mine? Cum?!
- Pentru că-s bărbatu` tău, de aia tâmpito.
Copilaşul îşi strânse ursuleţul în braţe şi îl imploră:
- Te rog, ursuleţ. Te rog, ia-mă cu tine pe câmpie. Te rog, te rog.
Dar ursuleţul nu se mişcă. Ochişorii săi reci priveau inerţi în gol. Copişaşul plângea pe umărul de pluş al jucăriei încă rugându-se de el, în gând. Ştia că sub acea măsuţă era în siguranţă, era invizibil. Toate jucărioarele sale erau aşezate în jurul său, la adăpost. Copilul se opri din plâns şi le privi pe toate. Era sigur că şi ele ştiu că nu e fericit şi că îl vor lua în lumea lor, unde avea să se joace cu ele toată ziua, până la culcare.
- Ce pizda mă-ti tot comentezi?! Vrei să-ţi mai întorc una? Ha?!
- Nu mai urla la mine, rahatule!
- Scuteşte-mă dracu de văicărelile tale. Am lucrat toată ziua şi nu am nici un chef de porcăriile astea!
- Da?! Şi tu ce crezi că am făcut eu toată ziua?! Cine crezi că îţi curăţă tot căcatu’ după tine? Cine crezi că-ţi spală vasele, îţi spală rufele şi îţi face curat prin casă?! Cine te aşteaptă cu mâncare şi iţi satisface nevoia de pizdă?
- MĂ CAC ÎN ELE DE VASE!
Copilul auzi o izbitură puternică şi sunete de cioburi lovind podeaua.
- Na, vase! Spală-le acu’!
- Ai spart toate farfuriile. Din ce vrei să mâncăm acum? Din oală?! Sau o să le spargi si pe alea?!
- Taci!
- Din ce o să mănânce copilul? TU să-i dai mâncare din oală!
Tropote din ce în ce mai puternice veneau spre camera copilului. Uşa se deschise lovind peretele, luminând locul de sub masă. Se trezi prins de braţ, bruscat în picioare şi tras cu forţă spre bucătărie.
- Ce faci?! urlă mama.
Copilul încă ţinea ursuleţul în mână. Privea pământul. Urinase pe el de spaimă. Pantalonii săi se închideau la culoare iar simţea cum căldura îi coboară pe picioare până la genunchi. Îi venea să plângă, dar nu se lăsă. Ştia ce se întâmplase data trecută când a plâns.
- Ce faci, nenorocitule?!
- Uite, îl vezi?
Simţi mâinile tatălui său în jurul capului.
- Îl vezi?!
Tatăl său îşi încordă muşchii şi împinse capul copilului său către frigider, izbindu-i capul în uşa acestuia. L-a eliberat cât cădea lin spre sol. Atinse gresia tăcut şi rămase acolo nemişcat. Mama îl privea şocată. Tatăl îşi privea mâinile însângerate îngrozit. O pată roşie se extindea din capul micuţului. Ursuleţul îi picase în faţă, cu ochişorii negri îndreptaţi spre cei întredeschişi ai copilului. Acesta îl rugă, în mintea sa zdrobită, pentru ultima oară să-l salveze, dar ursuleţul nu se mişcă. Copilul îşi închise ochii. Printre lacrimile mamei sale auzi o voce veselă şi subţirică exclamând fericită:
- Ce bine, ce bine! Te-ai întors...

un alt fel de iad

copii....
tarasc papusi mutilate dupa ei, si se apropie de mine.
eu stau pe un scaun. si e rece acest scaun. si tremur. si copii ma privesc. si n-au ochi.
o copila murdara in obraji sta jos, si isi pieptana papusa, arsa si inegrita. sunt doar copii...si se uita la mine. imi aud bataile inimii. aud cum tremur. imi miros lacrimile. imi miros frica.
nu mai pot sa privesc.
nu mai pot.
imi scot ochii si ii arunc departe, unde sa nu vada bucata asta de iad.
e liniste acum.

statui

sufletul a iesit prin pori. carnea a cazut de pe oase.
e un trup gol, cu un trandafir negru in mana stanga. si sta. si totul se darama in jurul lui. mor iubiri si se topesc oameni. cerul incepe sa se stinga.
v-am ingropat pe rand, si v-am pus la fiecare cate o pereche de lacrimi.
acum nu mai pot sa plang, nu mai pot sa tip, nu mai pot sa misc. am mana adanc infipta in trandafirul asta veninos.
vin si eu dragii mei, vin si eu...

teatru

nu am stiut niciodata incotro ma indrept. fiecare drum mi se parea mult prea departe de mine si niciodata nu-l recunosteam.
am zidit mii de soapte ce ma chemau spre mine si am cladit mii de oglinzi ce ma faceau din ce in ce mai nimeni. zadarnic. nu am aflat nimic vechi, nimic nou. de fapt nici macar nu am incercat sa aflu ceva. mereu am iubit confuzul.
bineinteles, tot ce scriu acum mi se pare o minciuna. imi place sa ma ascund de mine prin mine.
iubesc mastile. le consider indispensabile. de fapt ele au existat de la inceput. ce sunteti voi, oamenii? decat niste biete masti ale unui dumnezeu ce a uitat cine este. ne descompunem pe zi ce trece in mii de cioburi ce nu reflecta nimic si zambim atat de trist incat devenim niste actori nedefiniti ai unui teatru creat de propriile neputinte.
da, nu am stiut niciodata incotro ma indrept. nici acum nu stiu. nimeni nu se indreapta decat spre nicaieri.

si nu mai esti

Ai un zambet asa tacut...si uite ce piele fina ai. Iti sta bine in alb. Iti sta foarte bine in alb. Dar zambetul ala...

Ti-am adus cutiuta cu scortisoara. Mai stii cand te-am intalnit? O tineai in mana, si plangeai. Nu mi-ai spus niciodata de ce. Dar o tineai in mana strans, si plangeai.

Mi-am facut curat pe birou. Am strans tot...dar de poza ta nu am putut sa ma ating. Nu am putut...caci se stergea praful de pe ea. Si nu vreau sa se stearga praful, pentru ca praful e timp, si timpul l-am impartit cu tine. Aseara imi tremura mana pe lista noastra cu intrebari stupide, pentru ca m-am blocat la "De ce nu e cerul verde si iarba albastra?"

Utie, vezi? Lacrima mea e pe obrazul tau. Dar nu ti-o iau. Pentru tine e varsata.

Offf.

Esti atat de linistita.

Si zambesti.

Nici nu-ti dai seama ca ai murit...

sunt

Sunt un om, poate sunt un fragment din visul tau si tu de fapt visezi acum, sau poate te-ai drogat si ai vreun trip. Putin probabil.

Sunt...e atat de putin important cine. Pot fi omul care-ti merge in spate pe strada, pot fi cel care iti tine usa deschisa cand iesi din magazin, pot fi tipul pe care l-ai vazut o singura data si te intrebi unde a disparut. Poate sunt un tip gras, cu ochelari, chel pe nume Melvin. Sunt deprimat, fericit, somnoros, vorbaret...Sunt cel care nu vede padurea din cauza copacilor si care totusi, daca o vede, nu vede niciun copac acolo. Pot fi vecinul care intotdeauna tranteste usa cand intra in apartament si tu dormi. Sunt cel care zambeste tamp in autobuz. De fapt sunt un zambet tamp, sunt zambetul care nu iti piere de pe fata in cele mai solemne momente si cu cat te gandesti mai mult cu atata te chinui mai tare. Acum sunt doar o idee in capul conectat la ochii ce citesc asta. Sunt cel care niciodata nu ajunge la timp pentru un tren. Sunt o gara. Sau poate sunt doar o privire de o secunda intre doua trenuri. Sunt un foc aprins care arde, mistuie...

Sunt un indragostit care nu iubeste. Conservator...posibil...de moda veche, nu chiar. Imi plac gadget-urile moderne, dar as prefera sa fac focul frecand doua bete. Sunt un amestec de contraste, care intotdeauna dau gri. Sunt gri dar eu ma vad intotdeauna verde. Asa ma vad...ce pot sa fac? Oare ce sunt? Dar tu ce esti? Poate sunt o frunza, sau poate am fost. Sau poate sunt un zbor. Sau sunt umbrela pe care intotdeauna o uiti acasa, liftul care intotdeauna e blocat cand ai multe etaje de urcat. Sunt o chitara uitata in statia de metrou. Sunt o nota muzicala ce se indreapta spre un foc de tabara. Poate sunt o geana, o geana care refuza sa se inchida. Sunt un amestec de extreme. Sunt o dulce depresie si o dragoste amara. Sunt gustul de dupa al unei tigari sau poate sunt un plaman. Da, un plaman care vrea sa respire, care vrea sa explodeze de atata respirat. Sunt paranoic, claustrofob, balcanic, iremediabil confuz. Sunt plin de gauri, un amestec de defecte. Sunt ceea ce poate ai incercat sa fii, dar ii vei spune copilului tau sa evite. Sunt sarcastic, caustic si uneori impertinent. Sunt gelos, inadaptat. Sunt cel care te intreaba "Ce cauti langa mine, fiinta??" intr-un exces de "je ne sais pas" si care alteori se considera centrul universului. Sunt cel care nu iubeste, si care ar vrea sa o faca, pana la epuizare, pana la larcimi, pana la sange. Sunt un amestec de extreme. Sunt o dulce depresie si o dragoste amara. Sunt un dependent...dependent de viata, de aer, de tigari, de zambete. Sunt un shot de absinth care a facut traseul invers, un melc cu aripi si totusi un tampit. Pentru ca acum am citit tot ce am scris pana aici si nu inteleg nimic.

the kid

Am invatat sa zbor cand nu reusisem sa deschid un ochi, cand nu reusisem sa stiu sa aleg. Zburam si era frumos. Prima data am simtit marea…marea a devenit eu. Vantul, sarea, apa si vara se impleteau in mine fara sa stiu, fara sa vad. Zburam si eram marea. A doua oara am simtit lumina. Avea un miros ciudat. Am incercat s-o pipai, dar nimic...era doar un sentiment placut de caldura...Asa am intalnit noaptea si apusul, ziua si rasaritul fara sa stiu, fara sa vad. Zburam si eram lumina. A treia oara am simtit omul. Atunci am deschis un ochi. Am inceput sa vad si sa-mi fie teama. Descopeream ca si eu eram ca el si totusi nu. Stiam si vroiam marea si lumina. Am zburat din nou, cu greu si cu teama. Mi-am dat seama ca am pierdut copilaria intr-un colt de cer....cu ea marea...cu ea lumina...Am uitat sa zbor, am invatat sa mor.

demonii mei

Uneori mă văd cum imi înfig degetele

adânc printre coaste

şi smulgându-mi carcasa pieptului

Povara aceasta scârbavnică a unui trup

pe care nu mi l-am putut alege.

Încerc să nu mă văd ca pe-un străin printre voi
Dar uneori mă simt cu totul altceva
Scuipat aici de vreo putere maliţioasă
să vieţuiesc ascuns în straie omeneşti
precum o jivină ori un penitent absurd

Uneori îmi amintesc de viaţa asta zdrobitoare şi tăioasă
pe care o port în spinare prin deşert
dar asta numai şi numai nopţile
Zilele
sub soarele ce se prăvale peste nisipuri
nu pot decât să merg
şi să zâmbesc

pentru ca pot

te duc in rai si te ucid

in timp ce-mi gusti veninul
te gust cu un sarut perfid
si te iubesc, si te ucid...

apropie-te doar putin
sa-ti spun o soapta calda
sa sorb din tine-n timp ce cant,
sa sorb un vis, sa sorb un gand.

aduna-ti mintile acum
sfarsitul e aproape,
ajunsa la sfarsit de gand
te schimb in praf, ma schimb in vant.

ingeri

Imbata-ma cu soapte in atingeri de matase
In lumina lumanarilor de trandafiri uscati,
Si aprinde-mi inima cu povesti nemuritoare
Intr-un colt de noapte, unde nimic nu moare...
Nimic nu doare.

In umbrele de pe tavan ne-am creat ingeri
Sa ni se supuna, sa ne sarute.
Din adancul genezei sa ne oprim peste lume
Si sa-i privim, uimiti, inchisi,
Ai nostri.

te vreau

te vreau.
cu tot ce am.
in tot ce vad
zambeste-mi usor
cu buzele-ti
ce ating buzele mele.
cuprinde-ma in brate,
sa alergam in noapte
sa ne iubim si sa fugim,
nestiind unde
ne grabim.

sa obosesc si sa te las
pe spate,
usor pe spate sa te las.
sa ma apropii de tine
sa ma tragi aproape
sa ma saruti cu rosu.
pe ritmul valurilor
sa facem dragoste cand
stelele, de pe cer
le simti, cum iti
curg pe spate,
se topesc.

vreau sa te simt,
in brate cum ma strangi
in clipa de placere
sub luna ce se scurge-n mari.
te vreau acum, vreau
fiecare molecula ce-ti apartine.
ranile-ti prea
mult deschise, sa ti
le sarut eu vreau.

asa trist...

sunt asa trist
ca ma pot strecura in
crapatura din perete...

sunt asa trist
ca ma confund
cu cel mai rece vant
al iernii...

sunt trist
ca asteptarea
mainii reci,
ca spatiul dintre
doua stanci...

sunt asa trist
ca ceata se formeaza
in preajma ochilor
mei umezi...

sunt trist
ca steaua care
cade...
ca poza rupta
uitata in podul
casei vechi...

trist... ca urletul
de lup la luna,
ca cenusa
pasarii Phoenix...

sunt trist
ca stiloul poetului
mort...

sunt asa trist
ca nici nu pot muri...