.

Friday, December 25, 2009

Josephine

e atat de mica si de firava, incat, de multe ori ma tem ca si vantul ii poate face rau si o poate lua de langa mine. poate sunt prea protector, dar de cand am pierdut-o pe mama ei, nu imi mai permit sa fac niciun fel de greseala care ar duce la pierderea acestui mic omulet, cu barbie mica si plapanda, ochii mari, negri si adanci, cu zambetul dezarmant si care miroase a frumos, pe care ea mi l-a daruit, si apoi a plecat, in lume, sa-si traiasca viata alaturi de sotul ei, stabil financiar si cu ochi seducatori, sotul ei care ii spune ca e norocos ca o are, cand eu ii spuneam ca zeii nu indraznesc sa o priveasca pentru ca ar ingenunchia in fata frumusetii ei, si ar muri instananeu. care o intreaba daca vrea sa fie prietena lui, cand eu ma asezam pe strada, in genunchi si o ceream in casatorie. sotul pe care nu-l va iubi niciodata pana la lacrimi si sange, pana la namol si fluturi, stele si prajituri cu gem de gutui, asa cum m-a iubit pe mine. dar sunt fericit acum, pentru ca mi-a lasat o bucatica din ea, blocata in trupul asta firav al fiicei noastre, Josephine..

am plecat din orasul plin de caini si de oameni cu maini prea lungi si prea murdare pentru pielea mult prea curata a copilului asta nevinovat. am plecat amandoi departe, undeva unde linistea are o nuanta atat de calda si de protectoare, unde ne hranim cu fructe si legume din copaci inalti si mandri, unde soarele rasare de doua ori pe zi, si apune pe un fond albastru gentil, intr-o mare ce imi canta prea des un cantec ce-mi aminteste de prea multe lucruri care au trecut de la frumos, la inexistent.
i-am construit o casa frumoasa, doar eu, cu mainile mele care odata erau fine, ca de copil, si pe care ea mi le saruta linistita cu ochii inchisi. acum sunt pline de vanatai, zgarieturi si riduri. am batut multe cuie. de multe ori am dat cu ciocanul pe langa, lovindu-mi degetele violent, din care a sarit sange rosu, sange sarat si grabit sa iasa din mine, pentru ca sunt, un boiler mereu sub presiune. sange pe care ea mi l-a gustat, si i-a placut, si mi-a placut, si faceam dragoste...mereu...

nu-mi pot gasi linistea nici acum. trebuie sa fac ceva, permanent trebuie sa fac ceva. de-asta pe insulita asta uitata de omul agitat, si mereu alergand, dupa bani, dupa statut social si alte tampenii ce ucid tot ce e mai frumos in lumea asta, am construit lucruri pana cand mi s-a rupt coloana vertebrala. pana cand mi-au cedat genunchii si mi-au ars toti muschii din corp.
dar ma inunda din crestet pana in talpi sentimentul ala unic pe care il am cand stau cu Josephine in brate, si privim la casa construita atent, si vopsita intr-un verde nevinovat. la leaganele multiple, fiecare de o culoare diferita, din care eu mereu cad, in care omuletul meu dulce se da pana ii vine rau, si trebuie sa fug dupa lamai proaspete sa-i dau sa manance ca sa nu vomite. sculptura imensa de pe plaja, care la rasarit arunca pe mare o umbra, ce se varsa sub forma a doua siluete, siluetele a doi oameni frumosi, care odata cantau impreuna Cranberies tinandu-se de mana, acum doar mai privesc cateodata in acelasi timp luna, din doua puncte diferite de pe glob..
e coltul meu de rai aici, un rai care nu exista decat acum, ca l-am creat eu. un rai in care ea nu e. ea, care rataceste prin lume schiopatand, si eu nu sunt acolo sa o car in spate, si sa o protejez cu bratele mele puternice, care transpira violent si eu nu sunt acolo sa o racoresc cu albastrul meu inconfundabil din ochii ce si-au gasit alinarea in mare, care-i intelege, si le canta, cu valuri inalte si calde.
daca as putea sa-i spun cumva, ca atunci cand se va simti abandonata, poate veni oricand aici... nu va exista secunda pe acest pamant, in care eu sa nu o primesc inapoi langa mine. nu am cum sa-mi refuz inima inapoi..
dar deocamdata, stau, doar eu cu omuletul, care ma trage de par si rade de mine cand imi ingroapa papucii in nisip si eu sap toata plaja si nu-i gasesc, care nu vrea sa se culce noaptea ca e fascinata de luna, de cand i-am spus ca mama ei era la fel de inocenta si de neatins ca luna si stelele ce-mi pateaza cerul in fiecare noapte in care stau aici. copilul care isi pune o eleganta rochie neagra la fiecare aniversare a ei, la care ii fac intodeauna tortul ei preferat, din mango, banane si trestie de zahar. copilul asta care ma gaseste cateodata pitit dupa un palmier, plangand, si ma intreaba de ce imi curge apa din ochi. copilul caruia intr-o zi ii vor creste niste aripi atat de mari si de frumoase incat va cadea cerul in mare, si tot nisipul de pe plaja se va topi sub frumusetea ei apocaliptica..

Josephine are un nas mic, si carn, din care stramba cand mananca acru. Josephine stie sa zica mama, dar nu stie cum arata o mama, mai ales a ei. Josephine imi sterge lacrimile cand plang si imi picteaza zambete pe toata fata cand dorm. Josephine pandeste pescarusi si se rostogoleste prin nisip de fiecare data, afectata ca nu-i prinde niciodata.
Josephine isi vrea mama inapoi, pentru ca Josephine inca nu s-a nascut...

14 comments:

Zor de Zi said...

. . .

great story...!

|Simple Girl. said...

I like this story,Josephine.:X

madalina said...

care era culoarea ei preferata?

sans-cigarettes said...

noir...

Anonymous said...

Imi lipseste Josephine.

Anonymous said...

si o sa iti mai lipseasca, inca o viata de acum inainte. la fel si mie.
ai pus punct mult prea curand..

Anonymous said...

sotul ei care ii spune ca e norocos ca o are, cand eu ii spuneam ca zeii nu indraznesc sa o priveasca pentru ca ar ingenunchia in fata frumusetii ei, si ar muri instananeu.

... ce contrast izbitor.
si, totusi, ce a determinat`o sa il aleaga pe el ??

namtigari said...

actually, I don`t care anymore :)

Ella said...

frumos :)

Makü said...

U do care......undeva adanc.....doar ca nu mai lasi la suprafata....
anyway....wonderful story. I think i fell in love.....

Clau said...

N-am mai citit ceva, cu un asa interese, demult! :)
Cuvintele sunt de prisos.
Frumos! :)

Whatever .. said...

. Pe melodia ta de la profil, poti visa .. Si cu versurile tale iti poti crea o lume ;x .. <3 *wordless* ...

Mădă. said...

Mmm, poate ca sunt eu grea de cap(sigur), dar e ceva in randurile astea, o emotie, sau ceva, acre ii da intensitate. Lovely<3.

namtigari said...

Nu esti grea de cap, iei exact ce trebuie luat din cuvintele mele. It's all about feelings.