.

Sunday, February 14, 2010

nu

fulgi de zapada se sting dulce pe pielea mea calda, iar tu, iti dansezi vesnicul dans poetic in fata mea, si eu n-am ochi.
dar te miros. iti miros fiecare miscare, iar in mintea mea, te vad, asa cum esti defapt. un val de lumini, colorate in culori pe care nu le inteleg, si nici nu vreau sa le inteleg.
tu, te agati de gatul meu si imi dezlipesti bucati intregi de piele, pe care le saruti cu buzele tale gri, si apoi mi le lipesti inapoi, intr-o pozitie mai buna decat erau inainte.
si imi iei mana, si o bagi la tine in buzunar. acolo sunt cativa nasturi, pe care ti i-am rupt din greseala cand incercam cu neindemanare sa-ti dau camasa jos, sa sorb din pieptul tau mierea ce ar putea ucide si cel mai de temut zeu, si cel mai batran demon.
tu stii, ca sarutul meu iti intoarce atomii pe dos, si-ti sparge toata galaxia in care traiesti, in capul pe care am sa ti-l sarut pana cand soarele ne va inghiti pe toti, si vom fi doar niste fripturi cosmice.
tu, nu existi.

3 comments:

nona said...

Asocierile surpinzatoare pe care le realizezi dau o nuanta speciala creatiei. Fac cititorul, pe noi, sa nu stim concis; serios, glumet, tragic?
Un amalgam de sentimente, senzatii si actiuni contruiesc lumea ta. “tu”, desigur exista, un posibil alter ego.
P.S. pe scurt esti misto!

annie benny said...

pacat:)

Anonymous said...

nici nu poate fi mai mult decat un val de lumini, atat timp cat este legata de altcineva. tu alegi, cat timp vei accepta sa ramai astfel, dar ea, trebuie sa-si castige o forma de libertate, apoi, sa-si aleaga drumul spre...