.

Saturday, February 20, 2010

uman

iarta-mi pacatele. sunt un simplu muritor. sunt simplu, si mor. iarta-mi zambetul, ce nu vine niciodata. am buzele arse, si dintii scosi, cu un patent ruginit, ce l-am ingropat, in gradina
mea cu flori de camp, langa mormantul tau albastru, gol. iarta-mi si mainile din gheata, ce se topesc, de fiecare data cand incerc sa ating, un alt chip, iar apoi sunt nevoit sa ma ascund in frigider, sa-mi creasca mainile la loc.
iarta-mi talpile, din care nu mai curge nici sange cand calc pe scoici. iarta-mi si scoicile, din care nu se mai aude marea. se aude doar un cantec nefiresc, umplut de furie si dor.
iarta-mi sarutul rece pe care am sa ti-l dau, urmat indeaproape, de palma ta.

4 comments:

Hălăţel said...

"iarta-mi pacatele. sunt un simplu muritor. sunt simplu, si mor. iarta-mi zambetul, ce nu vine niciodata."
Superb inceput :x

adinna said...

subscriu la ceea ce zice Hălăţel :)

namtigari said...

atunci eu nu va pot spune decat...multumesc.

Zor de Zi said...

frumos nu numai începutul. frumos tot ce ai scris.