.

Wednesday, March 24, 2010

gradina de cruci

fetita cu margele albe
are o rochita neagra.
abia a-nvatat sa-auda.
parul ei curge-n pamant,
iar picioarele-i sfideaza,
sfantul vant.

fetita cu margele albe,
nu vede.
ea doar aude, cu urechile ei mici,
si margelele ei mute.
incearca cu frica, sa faca un pas,
fetita frumoasa, cu ingeri pe nas,
dar in zadar.
pamantul, nerabdator sa-i sarute pasii,
o-ndeamna sa plece.
cu genunchii tari, si cu pieptul rece,
fetita incearca din nou,
sa faca un pas.
din spatele ei, se-aude un glas,
ce-i spune sa mai stea o vreme
in gradina ei de cruci
scaldata in umbra
batranilor nuci.

fetita cu margele albe,
e doar o statuie, cu picioare grele.
iar sub umbra ei, e un mormant,
in care dorm iubitele mele.

5 comments:

annie benny said...

namtigari, e foarte misto poezia asta. ca mesaj, ca imagini, ca tot. poate ar trebui sa faci o cura de rime, insa, ca ingreuneaza putin. adica ai idei misto, care si in vers alb ar da bine. zic io.

Zor de Zi said...

eu sunt de părere că rimele lui cad foarte natural în r'nduri chiar dacă probabil sunt gîndite îndelung..chiar vroiam să îţi spun mai de ceva vreme,nAMţigări,că eşti printre singurii a căror rimă mă prinde şi mă entuziasmează.

namtigari said...

Annie, iubita colega de bloggareala, that`s the way you like it. Eu scriu de obicei the way I like it :)

Zor, merci, si nu, nu le gandesc indelung. Daca le-as gandi indelung, le-as strica toata esenta.

Tania said...

frumos si foarte natural...

Paola said...

esti, like, un ucigas in serie sau ceva?