.

Tuesday, March 16, 2010

poate, in alta viata

te schimb in praf
ma schimb in vant,
si te suflu
nemilos.
chipul tau intors pe dos
se imprastie in cer.

ai vrea sa vin sa ti-l adun
sa ti-l lipesc la loc
cu dulcea mea saliva
dar nu.
te las asa, desfigurata,
ca esti frumoasa-oricum.

te las imprastiata-n cer.
si plec.
tu te aduni, incet incet,
si iti remodelezi trupul.
cu un lut, in care s-au topit
un milion de ingeri.

cauta-ma, cand esti intreaga,
si ma trage fin de par,
eu atunci, am sa ma-ntorc spre tine,
si am sa te sarut atat de viu...
atat de mort...
incat cerul ne va pica in cap,
si vom muri,
imbratisati de ploaie.

1 comment:

H e r a. said...

Sau poate niciodata.
Felicitari pentru tot ce ai scris.
:*