.

Friday, December 24, 2010

Sinestezie

Pe un cer golit de nori,

Colorat albastru-nud,

Sta, plutind, trupul meu mut,

Si din el se varsa flori.

Se varsa-n sus, catre pamant,

Unde sta ascuns si fraged

Trupul tau plangand.

Esti imbracata ca mereu,

In pielea ta, si glasul meu.

SI porti la gaT

un curcubeU,

facut din lacrimi si jeleu.

Pielea-ti maslinie,

miroase-a nou-nascut.

Ai pieptul foarte rece,

Si ai suspinul mut.

Dar eu te-aud...

Aud cum respiri, si inspiri,

Trandafiri...

Aud cum se scurge lumina din tine,

Si picura lent, pe cerul absent, In care ma tot inec...

Dar nu te vad de timp.

Astazi-ul tau, e mainele meu,

Si nisipul din clepsidra, s-a evaporat...

Pacat.

Aveam sa-ti daruiesc ceva...

Aveam sa-ti daruiesc un nor

Cules cu drag...cules cu dor

Din pomul fermecat,

in care am crescut, si tu

si eu...

Dar unul s-a stricat.

6 comments:

Ioana said...

"Esti imbracata ca mereu,
In pielea ta, si glasul meu."

"Esti imbracata ca mereu,
In pielea ta, si glasul meu."

"Esti imbracata ca mereu,
In pielea ta, si glasul meu."

Zor de Zi said...

s-s simțit lipsa ta

Mihay said...

:)

opiniibsvi said...

foarte tare blogul.eu te-am adaugat la prieteni,daca vrei si tu sa ma adaugi la prieteni ai face un gest frumos.succes

Roxana Niculae said...

T
U

† Acrimony † said...

Mmm... postul acesta ma face sa ma gandesc destul de intens la un film "The fountain", evident extrapoland la sursele de inspiratie ale lui.
Si ahhm,arata bine poemul tau.