.

Tuesday, March 30, 2010

fragmente

curge din mine un lichid ciudat.
nu e sange, ca sangele-i sarat.
nu e nici apa, caci apa nu e trista,
si nu-i nici lapte, pentru ca-n lumea mea,
albul nu mai exista.

curg din mine copii,
iar din ei
curg jucarii.
curg din tine eu,
si tu nici nu stii.

curg lacrimi, din varful sabiilor,
ce nu mai pleaca dintre coastele mele.
curg negri corbii, pe pleoapele-mi grele.
curg, iubito, curg,..
iar tu, te-ai risipit prin univers.
te-ai risipit prin unii.
te-am risipit prin vers.

Wednesday, March 24, 2010

amestec

s-a mutat pamantu-n cer
si cerul in pamant.
eu sunt prins undeva-n mijloc
incercand sa storc un cantec
dintr-o vrabie,
dar din ea curge doar sange.

s-a mutat aerul in locul timpului,
si acum, de cate ori ma bate vantul,
mai imbatranesc putin.
s-a mutat apa in vin,
si eu sunt vesnic beat,
urland la luna,
de cand si ea s-a mutat,
in locul lacului,
in care, pana-acum,
s-a reflectat.

mi s-a mutat zambetul in locul mortii,
si acum, imi petrec vantul,
aruncandu-ma din munti,
si de cate ori mor,
imi zambesti si tu inapoi.

gradina de cruci

fetita cu margele albe
are o rochita neagra.
abia a-nvatat sa-auda.
parul ei curge-n pamant,
iar picioarele-i sfideaza,
sfantul vant.

fetita cu margele albe,
nu vede.
ea doar aude, cu urechile ei mici,
si margelele ei mute.
incearca cu frica, sa faca un pas,
fetita frumoasa, cu ingeri pe nas,
dar in zadar.
pamantul, nerabdator sa-i sarute pasii,
o-ndeamna sa plece.
cu genunchii tari, si cu pieptul rece,
fetita incearca din nou,
sa faca un pas.
din spatele ei, se-aude un glas,
ce-i spune sa mai stea o vreme
in gradina ei de cruci
scaldata in umbra
batranilor nuci.

fetita cu margele albe,
e doar o statuie, cu picioare grele.
iar sub umbra ei, e un mormant,
in care dorm iubitele mele.

Friday, March 19, 2010

ultimul strigat

mi-ar placea sa-mi furi capul, intr-o zi,
si pe furis, sa te sui undeva in varful unei zile,
si sa ma legeni, usor, pana cand mor.
mi-ar placea teribil, sa ma arunci intr-un lac,
in care ai plans, vreo doua mii de ani,
si sa ies de-acolo, tanar, si frumos,
sa ies mai tanar decat mine, cu hainele pe dos,
si sa te-ntreb:
"tu cine esti copila?"
si tu, cu ochii tai ningand, sa imi raspunzi razand:
"sunt glasul tau"
si sa-mi zambesti.
ti-ar placea sa fi fost eu,
cel care sa-ti fi legat degetele de soare,
si pe pieptul tau sarat,
sa vars o dulce mare.

mai apune-mi doua luni pe frunte,
si sterge-mi cu buzele tale, sudoarea de pe gat.
rasare-mi soarele-n privire, arunca-ma in vant,
si spune-mi, drag copil,
ai vrea sa nemurire?
ai vrea sa cantec-spart-imprastiat,
pe un covor de liliac,
si peste trupul tau urat, atins de-atatia oameni
nevrednici de tine,
sa ma presari pe mine?

nu ai vrea. nici eu nu vreau.
dar mai visez din cand in cand,
umpland,
o pagina...doua...trei...sute.
cauta-te dincolo de tine, si daca nu te gasesti,
inseamna ca esti inca-n mine.

Wednesday, March 17, 2010

aminteste-ti, iubito

mai stii cand ti-am furat mainile?
le-am luat cu mine, pe pamant,
si mi le-am agatat de gat.
mai stii cand te-am ucis?
erai vesela, si alba,
si ma varsai in scris,
ca pe o ciorba prost facuta.
mai stii cand m-ai cuprins,
cu zambetul tau surd?
mai stii, cand m-ai gasit intins,
pe jos, scaldat in iad,
si rupt de glas,
cu trandafiri iesind prin nas?
mai stii?
nu eram eu.
era doar umbra zilelor pustii,
mai stii?
erai atat de astazi, cum ai fost
si maine.
erai perfecta, si in tine,
ma ascundeai pe mine.
mai stii cand ti-am promis,
ca daca imi vor creste aripi,
mi le voi taia, si ti le voi lipi de lacrimi,
ca ele sa nu mai curga-n jos,
ci sa zboare, intr-un zbor galagios
spre Dumnezei.
mai stiu?
cand sub un cer tarziu, ma apucai de gat
si ma aruncai in sarutul tau,
iar eu, lovit si sangerand,
ma agatam de sanul tau, curgand.
mai stim, cate pacate am gustat,
si cate lucruri am uitat?
mai stim cati oameni ne-au privit,
si ne-au urat atat de mult,
ca eram asa frumosi, incat,
izvoarele se tavaleau plangand,
si marea, se retragea, departe de nisip,
si iti lua cu ea parfumul fin,
si sarea de pe chip.
mai stiti, Diavoli muritori,
cand m-ati umplut de nori?
si nu am mai putut sa vad copilul,
ce astepta sa ma renasc,
cu mainile tremurande, si pline de sarutul meu,
mai stii, cine sunt eu?

Tuesday, March 16, 2010

eu sunt fiul vostru

zborul corbilor speriati,
se napusteste-asupra cerului
si ii despica burta,
din care nu mai curge ploaie,
si nici sange.
curg doar stelele, siroaie,
peste un pamant, din care
nu mai curg nici oameni,
si nici crini.
curg doar vesnice suspine,
curg...se varsa toate-n mine
si cu ele
curg si eu.
luati-ma cu voi, parinti muritori,
ascundeti-ma in ganduri,
si imi presarati cu flori
mormantul.
si-n sicriul meu, ascundeti,
si ploaia,
si vantul.

poate, in alta viata

te schimb in praf
ma schimb in vant,
si te suflu
nemilos.
chipul tau intors pe dos
se imprastie in cer.

ai vrea sa vin sa ti-l adun
sa ti-l lipesc la loc
cu dulcea mea saliva
dar nu.
te las asa, desfigurata,
ca esti frumoasa-oricum.

te las imprastiata-n cer.
si plec.
tu te aduni, incet incet,
si iti remodelezi trupul.
cu un lut, in care s-au topit
un milion de ingeri.

cauta-ma, cand esti intreaga,
si ma trage fin de par,
eu atunci, am sa ma-ntorc spre tine,
si am sa te sarut atat de viu...
atat de mort...
incat cerul ne va pica in cap,
si vom muri,
imbratisati de ploaie.

pentru cand nu voi mai fi

iubeste-mi parul, ce-ti curge prin maini
iubeste-ma tot.
iubeste-ma maine
de parca azi
n-a existat deloc.

iubeste-mi suflul cald pe pieptul tau adanc,
in care se zbate o inima rece,
ce bate intr-o secunda,
cat a mea in zece.

iubeste-mi papucul stang
ce-l port in piciorul drept,
iubeste-mi piciorul
ce-ti calca pe piept.

iubeste-ma pe mine, asa cum sunt:
frumos, si bland.
iubeste-ma, si cand va fi sa mor,
varsa-ti lacrima de dor,
pe dragul meu mormant.

inima pamntului

undeva, in inima pamantului,
sunt eu.
ii imbratisez bataile,
murdare de noroi.
undeva in mijlocul timpului,
e suspendat
un inger.
si ma cheama la el.
dar eu sunt al pamantului,
eu n-am venit din cer.

cu mana stanga, ma tin ferm
de mana dreapta,
intr-o imbratisare, fara morti,
si fara vii,
fara oameni si copii.
eu ma-mbratisez pe mine,
si tot cu mine voi muri,
cantat de glasul mamei mele,
in straie vesnic aramii.

eu nu traiesc, doar trec prin vreme,
cum trece marea prin nisip,
stau aici, inchis in mine,
uitat de voi, uitat de timp.

inchisoare galbena

mi s-au rupt toate oasele din corp,
sub ceata grea, galbuie,
ce ma-nconjoara, ma striveste,
ma arde...ma orbeste.
nu vad decat o lumina rece,
ce vine dinspre tine,
iar cand incerc sa ma agat de ea,
se transforma in cutite,
si ma taie...ma inghite.

unde sunt? ce fac aici?
de ce nu am picioare?
de ce n-am aripi ca sa zbor,
si sa-mi scap trupul muritor,
de ceata rea, ce doare?

vreau....vreau sa scap cumva.
vreau macar sa ajung la tine,
sa ma prind de mana ta, si sa iti spun,
ca te iubesc, sotia mea.

fug, mereu.

alerg cu nerabdare pe pamant,
sa gasesc locul in care,
ploaia cade invers,
si intra inapoi in nori.
lumea e mai mica,
cu cat alerg mai repede,
iar oamenii s-au topit, in culori sterse,
ce imi picteaza pielea, in nuante neintelese.

alerg cu nerabdare impotriva timpului,
si ma impiedic, cateodata, de mine.
soarele imi sterge pasii,
si nu stiu calea inapoi.
eu merg doar inainte, si-n fata mea
sunt eu, si mangai aerul,
cu umerii mei goi.

alerg cu nerabdare, catre univers,
care m-asteapta, cu galaxiile larg deschise,
alerg, si vreau sa iau in brate-o stea,
sa-mi arda pieptul, cu lumina ei,
si sa fac dragoste cu ea.

Monday, March 15, 2010

naiv

mi-e sila de umbra mea.
ea face tot ce fac si eu,
iar noaptea, cand e intuneric,
se ascunde.
as vrea sa pot si eu,
sa ma ascund de ea.
as vrea ca umbra mea,
sa fie umbra ta,
si viceversa.

sa ma trezesc
si sa ma pun in fata unui zid,
sa te vad, cu trupul tau de flori,
cum curgi din mine, neagra,
si frumoasa.
as vrea sa am soarele
intotdeauna in spate,
ca in fata, scursa din pasii mei,
sa fii tu.
iar eu, copilul, sa-ti zambesc,
si sa-mi petrec eternitatea,
incercand sa-ti calc pe piept.

1+1 = 1

sunt plin de muguri,
si pielea mea,
se retrage in ea insasi,
de fiecare data cand ninge.
infloresc cand sufli inspre mine,
si plang polen, peste pamant,
si-mi vars petalele pe tine.
sunt, si esti si tu cu mine,
iar inima ta este
acolo unde a fost mereu.
in pieptul meu...

iubitei mele, natura

padurea si-a bagat iar mainile verzi,
in ochi meii albastri.
acum vad copacii, cum vorbesc si plang.
vad frunzele, cum tremura, de-atata vant,
vad pasarile, cum mor,
croind pe jos, un trist covor,
de aripi reci, nezburatoare.
si mai aud, din cand in cand, un nor cum moare,
si-si stoarce ultimele ganduri,
intr-o ploaie, ce se stinge zgomotos,
pe pielea mea.

in somnul meu nu ploua

am adormit din nou
pe patura de fluturi morti.
zborul lor s-a transformat
intr-un colier, ce tu il porti
la gatul meu.
acum, nu mai sunt eu.
nu mai esti nici tu,
iar picioarele mele
sunt prelungirea pamantului,
ce plange atat de sarat,
si de negru,
incat oceanul a secat,
lasand in urma sa,
un decor funebru,
lipit de mana mea.

imputernicire

poti sa-mi stergi ochii de pe chip,
eu oricum vad cu cerul.
poti sa-mi smulgi tandru plamanii din piept,
pentru ca eu nu respir.
doar sarut aerul.
poti sa-mi strivesti mainile cu frumusetea ta,
si poti sa ma ucizi tot, doar cu un trandafir.
poti, pentru ca tu,
inca nu existi.

Sunday, March 14, 2010

iubitele mele

iubita mea sotie, toamna,
cu voalul ei rece si greu,
se-apleaca peste gatul meu,
si ma ploua, cu ochii ei marunti,
si reci.
iubita mea amanta, moartea,
ma mangaie usor, cu oasele ei fine,
si ma priveste dezgustata,
cu ochii ei cei seci.
iubita mea iubita, noaptea,
imi scalda trupu-n intuneric,
ma umple de cantec, si venin,
iubita mea, noaptea,
cu negrul ei fin...

Saturday, March 13, 2010

vals

am dansat cu demonul meu astazi. isi prinsese un inger in par, iar cu cealalta fata, musca din mine. pe pielea lui se stingeau zambete, precum se sting stelele in parul meu negru si ars, de atata timp. eu ma lasam purtat, in bratele lui aspre, si imi adoram pielea zgariata
atat de adanc, incat imi vedeam trecutul prin ea. pasii lui sunt lenti si grei, si disloca pamantul sub ei. mai e doar un petec, din planeta mea. cerul s-a stins de tot, iar soarele, e prea batran sa mai arda. e intuneric, si pasii nostri, lumineaza absurd coltul asta de lume, in care pasarile nu mai canta, ci se devoreaza una pe alta, intr-un vals sangeros si crud.
sangerez si eu, si plang, iar demonul meu, ma linisteste, sarutandu-mi bataile naive ale inimii...

intre nicaieri si mereu

sunt obosit, de-atata drum,
prin atata foc si scrum.
as vrea sa pot cumva,
sa-mi trag peste mine un nor,
si sa mor.
iar sub mine,
sa danseze lacrimi de parinti,
ce ma plang cu ochi cuminti,
as vrea sa strig cumva...
la luna.
ea sa se-ntoarca inspre mine
si sa-mi spuna:
-da-mi mana ta copile,
si sterge-ti lacrima de chip.
sterge-ti zambetul de ploaie,
si ochii de nisip.

as vrea ca fluturii
sa-si nasca aripile, pe pieptul meu,
iar eu, muritor,
sa zbor,
atat de sus, atat de nori,
atat de ploaie si de flori.

du-ma cu tine, timp.
aseaza-ti mainile batrane,
pe inima mea nebatand,
si canta-mi cateva milenii,
cu glasul tau bland...

sfarsit

am un milion de trandafiri in piept,
ce bat in mine, cu spinii lor dulci,
am o singura viata,
si un milion de cruci.

cum pot sa ma impart?
de ce?
cum pot sa aleg intre pamant si cer,
intre clipa si eter?
nu pot.
ma las in voia vantului, care ma poarta,
gentil,
catre un cer nu prea albastru,
nici prea senin.

zbor acum, alaturi de mine.
ma privesc, si imi spun la revedere.
aripile-ncep sa-mi cada
in tacere.

Friday, March 12, 2010

distant

pana maine mai e doar un an,
iar pana ieri, mai e doar o floare.
pana-n vara-i primavara,
pana-n iarna-i soare.

intre mine si tine,
e doar un ocean,
iar intre ocean si cer,
e un avion, de fier,
cu care incerc sa te ajung,
dar fierul ma-ndeamna spre apa,
ma scufund.

intre mine si moarte,
mai e doar un metru...
doi...
intre univers si sange,
suntem noi...

Wednesday, March 10, 2010

metaforic vorbind

despica cerul, si baga-ti mana
in pieptul universului.
acolo bate o inima grea
si batrana,
iar pe muzica ei,
dansam si noi
frumosi, si muritori,
efervescenti si goi.

varsa-mi un cantec in urechi,
si lasa-ma sa ma inec,
cu glasul tau apos.
zdrobeste-mi capul dezgolit
la pieptul nemilos.

tu, tanara leoaica,
cu gheare de satin
mai zgarie-ma putin
pe frunte.
saruta-mi pielea de deşert,
cu ploaia ta de munte.

Tuesday, March 9, 2010

vreau sa vrei

vrei sa aripi?
vreau sa zbori
vrei sa sunet
si culori?
vreau sa zambet
vreau sa noi...
vreau sa maine,
amandoi.

vreau sa cantec,
vrei sa dans?
vreau, cu pasii goi
un vals,
de mana cu tine,
agatati de nori,
vreau sa buze,
vrei sa florii?

Monday, March 8, 2010

unde mi-e primavara?

ninge, cu flori reci de liliac,
eu, stau intr-un colt, si tac.
iarna imi mai trage-o palma,
peste chipul meu buimac,
eu stau jos, in colt,
si tac.
tac atat de tare,
incat linistea
se opreste
cu stupoare.
ma priveste, si ma-ntreaba:
"dar tu de ce taci?"
eu nu-i raspund,
pentru ca tac.
"de ce taci copile?"
ma intreaba ninsa
linistea surprinsa
de tacerea mea.
dar eu nu vorbesc,
pentru ca sunt mut.
stau in colt si nu vorbesc.
doar tremur si-ascult.
ascult fulgii de zapada,
cum se-ngramdadesc sa cada.
pe pleoapele mele
inchise si grele.
iarna imi mai da o palma.
de data asta peste fund.
nu mai am unde sa plec,
nu am unde sa m-ascund.
stau tacut, si iau bataie
de la iarna.
cu palmele ei
grele si reci.
treci iarna,
treci...

Friday, March 5, 2010

zambet de scrum

sunt copac, si dulcile mele frunze
cad din mainile-mi uscate
si multe.
sunt frunza, si copacul meu e mort,
zdrobit de ciripitul pasarilor mute.

sunt un balon, albastru
iar copilul, de care sunt legat
isi zgarie pielea, si ma sparge.
sunt un copil zgariat.

am sarutat un glonte,
si i-am simtit sarutul greu,
de plumb.
am vrut sa sangerez
pe zambetul tau alb,
dar din rana-mi,
a iesit doar scrum.

de unde vin florile.

cat de frumos ...sa fii copil.
sa ai pielea atat de fina
incat soarele-si ingenuncheaza focul
scaldandu-te-n lumina.

sa ai maini atat de mici,
incat nici ploaia, nici pamantul
nu te pot atinge.
ce frumos e sa ai chipul
mai curat ca gandul.

e frumos sa fii copil,
si copil fiind
sa mori.
e frumos, pentru ca trupul
ti se scurge pe pamant.
si devine..flori.

Thursday, March 4, 2010

rugaciune II

dulce inger, tu esti viu
iar eu, sunt mort.
sunt mai mort decat ai vrea.
esti mai inger decat pot.

sunt, pe langa glasul tau
un strigat in negura.
pielea mea e moarta,
iar a ta,
e zmeura.

inger frumos, cu aripi triste,
plangi peste mine.
fa-ma alb si fa-ma viu,
ca tine.