.

Thursday, April 1, 2010

copii din flori

tu, batrana moarte,
esti atat de blanda uneori...

voalul tau nu e mereu de cenusa
si mainile tale nu-s mereu de os.
tu, batrana moarte, ce negru frumos
curge din tine, varsandu-se-n cer
mai da-ne timp, sa mai iubim pamantul
in care ne intorci.

candva, si corbii te iubeau,
ti se-mpleteau in ochii
cu care ne privesti, de jos in sus,
cu voalul pus...
iubita moarte
doar tu mai ai sa mori
alaturi de copiii tai din flori:
eu, si tristul cer,
umplut de nori.