Semnat: namtigari

de ce?

noreply@blogger.com (namtigari) — Tue, 15 Dec 2009 15:00:00 +0000

daca inca mai esti prezenta in scrierile mele, este pentru ca ramai un izvor infinit de inspiratie pentru mine. as putea sa scriu o viata despre tine fara sa imi epuizez idei sau cuvinte. si mai scriu, pentru ca stiu si eu, si stii si tu ca iti place. asta a fost printre primele contacte pe care le-ai avut cu mine.
scriu pentru ca sunt namtigari, si namtigari asta face. face povesti frumoase in care tu vesnic zambesti si esti deificata.
de-aia.

Iarna

noreply@blogger.com (namtigari) — Tue, 15 Dec 2009 14:44:00 +0000

ninge acum.
peste mine s-a depus un strat subtire si rece de alb. merg pe strada si privesc copacii cum daseaza in bataia uscata a vantului si imi tin vesnic mana intinsa, de parca ar fi cineva acolo sa mi-o apuce.
frigul incepe sa ma doboare. am parcurs un milion de kilometri prin zapada deja, si mana mi-a cazut.
imi gasesc un loc unde ma asez si raman acolo. imi inchid ochii, ce seamana mai mult a cuburi de gheta, si-mi inghet zambetul de pe fata.
in spatele pleoapelor ma asteapta un spectacol frumos si cald. se aude muzica din Amelie, si vesnicul meu copil alearga, si rade. se impiedica de flori si cade cu nasul in polen. eu, sunt prezent si eu. ii sterg varful nasului de polen cu maneca, si incep sa o invart haotic in brate pana cad din picioare cu ea peste mine.
suntem ametiti, si vesnic frumosi. ma saruta pe ochi, si o mangai pe chip. o iubesc si-i sparg in cap nori atat de moi incat o fac sa rada. suntem inca in lumea noastra, unde iarba e inca albastra, cerul inca verde. unde strada noastra cu frunze de plop e necalcata si curata. unde tavanul bucatariei este plin de clatite ramase lipite acolo, si chistoacele de tigari au ramas pitite sub tabla acoperisului. unde moleculele de dragoste din camera in care faceam dragoste au ramas suspendate in aer. unde suntem vesnic murdari de namol si de zambet, de simultan si etern.
tu stii? stii ca mersul tau ma face sa vreau sa te ucid? stii ca ochii tai ma fac sa vreau sa torn beton peste tine? pentru ca in fiecare secunda esti perfecta, si fiecare secunda e o sansa pentru noi sa ramanem asa, suspendati in toata perfectiunea asta absurda. eu negru, tu alb. tu copila, eu copil.
ma sting acum, si nu te mai vad decat pe tine. pantalonii negri, tricoul tot negru. esti aiurita si alergi dupa broaste.
perfect...

tu, copile

noreply@blogger.com (namtigari) — Tue, 15 Dec 2009 14:27:00 +0000

Tu, ar trebui sa zbori, si-n zborul tau sa plangi. Lacrimile tale acide ar trebui sa cada peste omenire si sa le arda fata, pentru ca ei nu sunt demni sa-ti vada zborul, si nici chipul.
Tu ar trebui sa calci in picioare munti, pana-i transformi in nisip albastru, si apoi sa faci 1000 de clepsidre sa le trimiti in lume, lasand oamenii sa se joace cu timpul dupa bunul lor plac, dupa buna ta vointa.

Tu ar trebui sa dai luna si soarele inapoi, pe care le-ai ascuns intre sanii tai frumosi, si sa incetezi sa mai sufli gheata spre noi, pentru ca ne-au inghetat lacrimile, si le desprindem cu tot cu carne.
Ar trebui sa razi si mai mult, pentru ca rasul tau scoate fluturi din gurile celor rai, si-i lumineaza pe cei urati.

Tu ar trebui sa fii tinuta sub cheie, si, in vreme de razboi, eliberata sa restaurezi pacea in lume prin simplul fapt ca stai si zambesti.
Ar trebui sa fii prezenta langa patul meu cand voi fi bolnav de cancer, si sa stai cu mine in camera mea intunecata in care aluneca doar o raza de lumina. Sa imi dansezi, asa cum numai tu stii sa o faci, in rochia ta alba, vaporoasa, din care sta sa iti iasa un san. Abia atunci, eu ma voi ridica in picioare si ma voi alatura dansului tau surd, scaldat in lumina galbena...

Ai sa ma vezi odata pe strada. Nu e prea mult pana se va intampla asta. In momentul ala vreau sa vii la mine, si sa imi atingi varful nasului cu degetul. Ai sa vezi cum tot albastrul din ochi mi se varsa pe mainile tale, tot rosul din buze mi se scurge pe barbie, si tot albul de pe dinti imi cade pe tricou. Ma voi transforma intr-un dulce curcubeu chiar in fata ta, si voi pasi cu tine de mana, distrugand asfaltul sub noi, si sadind copaci in care cresc copii, razand si cantand.
Nu mi se pare mult o viata. Daca iubit nu am putut sa-ti fiu, atunci imi voi petrece restul zilelor fiindu-ti cel mai bun prieten. Si de vei comite un asemenea pacat incat sa nu-mi raspunzi cu aceeasi moneda, zeii nu te vor uita, si se vor napusti asupra ta, ucigand teribil copilul ce esti, ce mi-ai fost, ce nu-mi vei mai fi niciodata...

dinti

noreply@blogger.com (namtigari) — Fri, 11 Dec 2009 00:52:00 +0000

acum se duce norul. incet incet...
prea mult timp a stat deasupra capului meu cu par negru si cret, lung si liber. acum e iar al meu. nu ma mai trage "ea" de el. acum ma trag doar eu, si poate, in curand alte "ele". mirosul de ars de la fulgerele ce ma-u lovit in cap o sa se duca si el, cu mult head and shoulders.
pentru cei care ma-u ridicat din balta de sange in care tu m-ai lasat dupa ce mi-ai carat picior nemilos dupa picior nemilos, toate astea in timp ce iti asteptai printul blond sa iti arate cum trebuie sa fie defapt un iubit.
imi doresc sa fii fericita, sincer. imi doresc sa simta alesul tau toate lucrurile pe care le emani. imi doresc sa sincer ca decizia ta sa nu fie proasta, si luata pe seama faptului ca nu puteai sa ai o viata studenteasca frumoasa, pe care alaturi de mine aveai impresia ca nu o poti avea. sunt lucruri pe care nu mi le-ai spus, si pe care nu o sa mi le spui niciodata.
ai trecut in cateva zile de la dragoste si lacrimi, la repulsie totala si goliciune crunta.
toata lumea imi spune ca nu exista asa ceva pe suprafata pamantului.
eu ii spun lumii ca exista orice.
si iti spun tie ca acum mi se vad dintii din nou, aia cu care te muscam de ai tai, si de nas, si de urechi, si de buze, si de limba, si de obraji si de degete si de sani. de fund, de par si de barbie. mi se vad pentru ca incep sa zambesc iar. si toata experienta pe care mi-am cladit-o cu tine, toate greselile pe care care le-am facut si nu am sa le mai fac cat voi avea inca ochii usor turquoise dimineata, am sa le folosesc cu altcineva. mi-a fost greu sa cred ca altcineva merita toate lucururile astea, toata munca asta, dar m-ai ajutat sa cred ca da, merita altcineva lucrurile astea. si nu pentru ca tu inca nu le meritai, ci pentru ca le-ai refuzat crunt.
intr-adevar, sunt lucruri pe care nu mi le voi scoate niciodata din lista cu amintiri magice...serafice. chiar daca doare cand ma gandesc la ele. sunt de nepretuit.
este de nepretutit amintirea cu presiunea imbratisarii dupa ce nu ne vedeam o luna.
de nepretuit este si modul superlativ in care eram copii impreuna. acum a ramas doar unul. celalalt e prea ocupat sa se distreze copios si sa intalneasca noi armasari de pe noi meleaguri.
este de nepretuit cum plangeai pe fata mea, fie ca faceam pur si simplu dragoste, fie ca urma sa plec a doua zi, sau chiar pentu ca te suparasem.
este inca uimitoare atractia fizica incontestabila dintre noi, berbecii puri ce-am fost, si cum ne apuca in cele mai tampite momente. ba la taiatul porcului, ba cand masina era plina de namol si peste o ora ii trebuia lui taica-tau.
ba pe bloc, sub cele cateva stele care erau, ba in paturi, pe podele, mese, camine, corturi, si mai stim noi ce locuri hazlii si incitante.
zambeste. ai ramas pentru mine un om frumos, cu care "flegmam" in dambovita, cu care beam bere in scarba ca nu ne-a placut niciodata. omul cu care mi-am petrecut cea mai frumoasa noapte simpla de iarna, intr-un apartament gol, doar cu lumanari, vin, dragoste si Coldplay. omul pentru care as fi sacrificat orice, si de cate ori aveam ocazia o faceam. radeau cocalarii de mine pe strada cand am mers si am luat chitara la care nici nu am apucat sa te invat. radeau ca aveam un mers cretin (si inca am) si caram cutia aia sub brat si o loveam de stalpi si de oameni in toata nepasarea mea de om fericit ca am reusit sa ti-o cumpar. si acum zace dupa un dulap din grozavesti, fara o coarda. o sa iti puna razvan corzi noi daca o sa o vada, ca tu nu ai vointa sa iti iei un set de corzi sa te apuci de invatat. pentru ca intotdeauna ti-ai negat artista din tine, si acum ai uitat-o complet, de cand ai decis sa devii simpla si sa te daruiesti lumii care nu te merita.
hmm, si cand am gasit medalioanele cu zodiile, eram atat de fericit ca am putut sa gasesc asa ceva, ca pe drumul inapoi spre casa saream in sus ca un copil de gradinita, si iar se uitau oamenii la mine. dar oricum nu mi-a pasat niciodata de oameni. nici macar atunci cand ai plecat pentru prima data dupa ce te-am cunoscut, si stresam oamenii in metrou ca ai plecat si mi-e dor de tine.
tu, cea pe care o tineam de par si de cap sa vomite, si incercam sa ma abtin sa nu vomit si eu.
tu, cea careia ii mancam lacrimile cand plangea, si pe care o mituiam cu inghetata cand o suparam.
tu, cea care ai fost si nu mai esti, si nu vei mai fi.
tu cea care trebuia sa ma ajuti sa construim un remi si o josephine perfeci, angelici, mici si inocenti.
tu, cea care odata mi-a spus:
"iubitule, eu in lumea asta nu exist fara tine. fii siguri ca daca mor, vin dupa tine in secunda 2"

hmm. ne-a placut mereu sa ne jucam cu cuvintele. si mi-e mi-a placut sa ma joc cu desparitul. ar fi trebuit sa te desparti de mine o saptamana intreaga dupa ce m-am despartit de tine a doua sau a treia oara, ca sa imi dai peste fata puternic. nu sa procedezi prost, cum ai facut tu, de nu mi-ai aratat niciodata cum trebuie ca nu trebuie sa mai fac asta. ai stat si ai indurat, si te-ai despartit o singura data si definitiv.
dar, eternitatile si cuvintele, cuvinte mari, mari de tot cu care ne-am jucat... cuvinte de la care eu nu m-as fi abatut niciodata, oricat de neagra ar fi fost situatia, am fi scoso la capat pana la urma, cu rabdare si istetime. dar mi-am invatat lectia.
voi mai face astfel de promisiuni urmatoarei mele iubite doar cand stiu ca urmeaza sa mor, ca sa ma asigur ca nu ma mai abat de la ele.
pe tine te asteapta o viata lunga, in care ai de invatat multe lucruri. ai de invatat foarte multe lucruri.
m-ai acuzat in ultimul timp ca am luat totul de bun, cand, defapt, tu ai luat la randul tau de bun pe tot parucrsul unele lucruri. mi-ai dovedit asta, scotandu-mi ochii pe care ii iubeai, cu faptul ca te-am trezit la mare cu piciorul. si ce? din punctul tau de vedere "te-am trezit ca pe animal". din alte puncte de vedere chiar ar fi putut fi o experienta usor amuzanta.
trebuie sa mai inveti sa iti folosesti experientele nasoale pentru bine, pentru ca, desi urasasti sa ti-o spun, esti inca foarte imatura si necalita la multe capitole. nu ai cultura principiului "bittersweet" de care poate ai auzit dar nu stii mare lucru. este lege universala. dupa amar intotdeauna vine dulce. intotdeauna. si cu cat amarul e mai amar, cu atat dulcele e mai dulce. si dupa toata experienta noastra draceasca, tu ai intors spatele si ai plecat, in loc sa mai astepti putin si sa deschizi bratele sa primesti tot dulcele ce s-ar fi napustit asupra noastra. pentru ca am fost multe lucruri proaste, dar te-ai gandit atat de mult la ele incat le-ai umbrit complet pe cele bune.
ai uitat cum incercam sa profit de orice sa te fac fericita. cum ma duceam in emisiuni la radio si prindeam momente de liniste sa spun in direct ca te iubesc, cu toate ca stiam ca dupa emisiune ma va mustra matei crunt ca fac chestiile astea. dar nu iti spuneam ca facea asta. nu iti spuneam multe lucruri de genul, ca sa nu stric momentele frumoase. nu-ti spuneam, si le tineam in mine, sa le stiu doar eu, si se adunau cateodata, si eram deprimat si nervos cu rabdarea la minim. si tu ma condamnai pentru asta.
n-ai fost in stare sa privesti in spatele tuturor problemelor mele, sa vezi ca partea buna din mine inca era acolo, la intensitate redusa pentru moment, dar era. si tot incerca sa faca bine. eram nervos toata ziua, dar mergeam cu tine kilometrii intregi ca sa iti faci treburile, sa te inscrii la facultati si toate cele.
nu fac prostia sa ma arunc in afirmatii gen "nu iti va mai oferi niciodata nimeni ce ti-am oferit eu"
dar fac afirmatia ca pe tine ca om doar eu te-am simtit pe deplin. nimeni nu te va mai vedea cum te-am vazut eu. pentru ca o parte din inima ta de artista "in denyal" o aveam si eu. si era exact la fel. si inchideam ochii si te vedeam imbracata intr-un negru atat de elegant incat imi dadea erectii. cu ruj negru si tigara in gura, cu genele tale lungi si frumoase. ce frumoasa erai in ochii mei proasto. ce abilitate aveam amandoi sa ne transmitem prin piele niste fiori incredibili, care erau instare sa doboare un elefant. eram electrici. eram potenti si plini de flori pe interior. eram pe cale sa ne iubim o viata, si sa murim, petrecandu-ne restul timpului intr-o cutiuta rosie cu rame de fildes.
ce prostuta esti ba...
fa ceva special cu viata ta. este de-a dreptul demonic sa iti petreci viata ca o fiinta comuna. nu esti o fiinta comuna. esti daniela iuliana p. si poti sa invarti pe degetul mic intreg globul pamantesc pe care iti jur ca l-as fi calcat cu tine de mana.

p.s.
stii ca ne-am tot vorbit despre momentul in care ne-am fi pus inele pe degete, inele facute de noi?
asta ar fi fost momentul care ar fi marcat sfarsitul perioadei negre pentru noi. ma gandisem la tot.
urma sa imi strang cativa prieteni muzicieni, cu viori si chitari, si sa ii pitesc in parc, pentru unde ar fi urmat sa trec cu tine de mana. si ar fi inceput sa cante "Yellow" cand am fi trecut prin dreptul lor. si atunci eu m-as fi pus in genunchi, in fata ta, si as fi scos din buzunar un inel facut dintr-o felie de morcov, scobita in mijloc. ti l-as fi pus pe deget, si acolo ti-as fi cerut sa fii pentru eternitate sotia mea frumoasa, ce-mi transforma pamantul de sub picioare in ciocolata neagara cu gust de roze. dar n-ai vrut...

camp cu crini

noreply@blogger.com (namtigari) — Fri, 11 Dec 2009 00:33:00 +0000

mi-am facut o casa mica
pe un camp frumos cu crini.
sunt doar eu si florile,
parfumandu-mi visele.

mi-a intrat mirosu si-n ochi,
de cand locuiesc aici.
cand privesc catre un om
se insenineaza,
si iradiaza.

ma prind diminetile
curatandu-ma de mierea
ce albinele o varsa
indulcindu-mi groaznic pielea.

sunt atat de dulce acum,
cand sarut copile verzi..
vin si mi se plang discret
ca au dat in diabet.

o sa-mi sap si-o groapa aici
si o sa incerc sa mor
printre miile de crini
eu, si vesnicii mei spini.