.

Thursday, February 25, 2010

rugaciune

naste-mi chipul, soare abundent.
naste-mi marea si pamantul,
naste-mi ochii,
naste-mi gandul.

naste-mi, cu caldura ta,
o mana, si-apoi alta,
si-apoi alta...
naste-mi flori, pe pielea trista,
naste-mi mangaieri pe ea.

fa-mi sangele lumina
fa-mi glas puternic, vantul,
fa-mi gandurile ploaie,
si scalda-n ea pamantul.

fa-ma inapoi copil,
fa-ma cuib de vrabie,
fa-ma cantec,
sau, mai bine,
fa-ma varf de sabie.

Tuesday, February 23, 2010

iubitului meu demon

demonul meu, iubitul meu,
imi musca din carne, ca din mar.
eu ii zambesc politicos
si-l las sa se hraneasca.
imi saruta fruntea, dupa ospat
si imi citeste un poem
in limba lui groteasca.

eu stau si il ascult,
si ma privesc, in ochii lui
cum mor.
ma doare gandul,
ma dor oamenii,
si chiar si salciile ma dor.

ma doare vantul,
ce imi sufla pielea arsa,
ca pe-o papadie,
si din mine cad petale
negre
intr-o veselie.

demon dulce,
si sarat...
negru, aspru, zambitor,
mi-a fost dor de tine.
ti-a fost dor sa mor.

Sunday, February 21, 2010

gand

noi suntem dovada
ca universul, devine constient de sine.

metamorfoza

in loc de inima, am cerul
ce bate ploios in pieptul meu.
prin venele mele curge ploaie,
iar prin ploaie curg si eu.

in loc de maini, am ramuri,
si chipul iti mangai
cu funzele mele.
tu mi le saruti, si mi le rupi.
si-apoi fugi cu ele.

in loc de picioare
am radacini
in loc de ochi, am arlechini
ce stau acolo colorati
zambitori, si nemiscati.

in loc de limba am petale
in loc de grai, un cantec surd.
in loc de piele-am mii de buze
si-mi este imposibil sa te-ating,
fara sa te sarut.

Saturday, February 20, 2010

autoportret

eu sunt dorinta de-a latra
a unui caine mut.
eu sunt o taietura-n carne
si o secunda-ntr-un minut.

sunt piciorul lipsa
al unui veteran,
ce isi asteapta moartea
sprijinit de geam.

sunt sanul care nu da lapte,
eu sunt laptele stricat.
sunt copilul care plange
obosit, si-nfometat.

sunt un vultur fara aripi.
si un ochi fara retina
sunt o mare fara valuri,
sunt un ac fara albina.

imi va fi greu

cu greu ma voi desparti de trupul meu
uns cu sudoarea lunii moarte,
ce-atrna de un cer prea negru..
prea departe...

greu imi va fi sa mor
neavand un trup
din care sa cobor.
sa calc pamantul, si el sa nu ma simta.
greu imi va fi...
si dor.

imi va fi greu, sa nu am un obraz
pe care sa imi pot varsa
o lacrima...sau doua,
imi va fi greu sa n-am un trup,
pe care sa ma ploua.

uman

iarta-mi pacatele. sunt un simplu muritor. sunt simplu, si mor. iarta-mi zambetul, ce nu vine niciodata. am buzele arse, si dintii scosi, cu un patent ruginit, ce l-am ingropat, in gradina
mea cu flori de camp, langa mormantul tau albastru, gol. iarta-mi si mainile din gheata, ce se topesc, de fiecare data cand incerc sa ating, un alt chip, iar apoi sunt nevoit sa ma ascund in frigider, sa-mi creasca mainile la loc.
iarta-mi talpile, din care nu mai curge nici sange cand calc pe scoici. iarta-mi si scoicile, din care nu se mai aude marea. se aude doar un cantec nefiresc, umplut de furie si dor.
iarta-mi sarutul rece pe care am sa ti-l dau, urmat indeaproape, de palma ta.

Friday, February 19, 2010

sare

primeste de la mine, straino
acest colier, din sarma ghimpata
ia-l, puneti-l la gat
si te-nvarteste-n jurul lui
cum se invarte-nfometat
un leu, in jurul unui pui.

vopseste-ti trupul in rosu,
si sari in mare,
cu mainile lipite de mine,
si arsa de soare.

trupul tau e un sarut
iar marea
este pieptul meu.
sari straino, sari in mare...
ca-i albastra si ascunde
o inima ce moare.

cioburi

imi place sa ma-mbrac in negru,
si sa imi pun pe gat, parfum,
stors din sute de copile,
ce-au indraznit sa ma priveasca,
cu ochii lor din scrum.

imi place sa ma-mbrac in alb,
sa ma tarasc prin tomnile tarzii,
sa-mi scald in plumb, intregul trup.
imi place sa ma-mbrac in gri.

imi place sa ma-mbrac in tine.
si sa-mi imbratisez oglinda,
ce isi infige strasnic sticla
in pieptul meu subtire.

timp

o ultima tigara-si plange fumul
aruncata-n scarba
printre hartii
cu poezii.
un ultim om isi plange drumul
presarat cu jucarii..

suntem copii
parintii nostri sunt din lut.
i-am modelat, cu maini prea mici,
din sange si pamant.

suntem copii cu totii.
unii nenascuti
si altii vii.
suntem copii cu totii,
cu glasul alb, cu ochi cusuti,
purtand la mana ceasul mortii.

femei

aduna-te de pe jos, femeie!
esti frumoasa, si ai ploaie-n par.
aduna-te si straluceste,
femeie cu miros de mar.

esti un fruct, ce face fructele
geloase.
esti o fasie, de piele fina
impletita-ndemanatic
pe un sirag de oase.

tu nu mergi
doar misti pamantul de sub tine
si stingi stele cu privirea,
le iei de pe cer
si le-arunci in mine.

tu esti femeie,
eu sunt drac.
tu esti frumoasa
eu sunt mort.
eu sunt pisica
tu leoaica,
imi mesteci carnea
si eu torc.

Thursday, February 18, 2010

albul lui Negru

striveste-mi privirea, cu pasii tai uscati
femeie divina, intretaie-mi pasul
si saruta-mi gatul,
cu coltii tai turbati.

aduna-ma din cer, si du-ma pe pamant
sa-ti cant.
sa iti sting ochii, cu glasul meu,
frumos si bland.

lasa-ma sa-ti zgarii burta,
cu solzii mei de bestie
lasa-te sa-mi mangai trupul
impletit din trestie.

lasa-ma,
un dans al mortii, sa-ti dansez
pe muzica de viata,
si-apoi sa ma transform in foc,
si tu in gheata.

inca o noapte

ma scutur de sageti, si-mi sterg de sange ochii scosi
voi credeti ca sunt muritor
eu cred ca voi sunteti frumosi.

nu ca mine, bestia, ce-si mananca propriul trup
cu picioare de leoaica
si dinti ascutiti, de lup.

ma scutur de sageti si fug,
ma ascund printre copii.
doar asa pot fi ferit
de voi,
oamenii.

Wednesday, February 17, 2010

umbre

mi-am facut culcus aproape de umbra ta
si acolo-am adormit.
dimineata cand venea, ma prindea incolacit
de canapea.

asteptam sa treaca ziua,
si sa cada soarele
din cer.
afara era iarna,
si-n casa era ger.

ma imbracam cu doua mii
de pulovere-argintii
si imi puneam pe cap
caciuli
tesute chiar de tine.
tesute cu sange de-al tau,
si lacrimi de la mine.

aprindeam focul, cu ultimul chibrit
primit tot de la tine.
chibritul pe care mi l-ai dat,
sa ard tot ce a fost si e,
legat de tine.

dar eu nu am ars nimic,
ca sunt un prost.
si le-am pastrat,
stiind ca intre timp
le voi gasi un rost.

si le-am gasit, iubita mea.
aprind cu ele, un foc mic
ce proiecteaza pe perete
umbra ta.

ingeri

desupra mea, zboara glorios
un stol de ingeri.
se mai desprinde cate-o pana
din zborul lor frumos
si mi se prinde-n parul cret
si negru...
si-ncurcat.
un inger a picat.
avea o aripa mai scurta.
il prind in brate, si-l salvez.
imi multumeste, ma saruta
iar eu incep sa lacrimez.
-nu plange copil frumos,
-ca si tu vei fi ca noi.
imi spuse el, cu glas calmant
si umeri goi.
se ridica la cer,
si se intoarse-n stol.
eu am ramas uimit la sol,
si-aveam privirea muta.
acum cresc flori, unde m-a sarutat
un inger cu o aripa mai scurta.

le soleil

lumina calda, amaruie
imi strica somnul dulce.
imi spulbera un vis sarat
si acru.
eu ies pe geam, si tip la soare,
spunandu-i sa se duca dracu.

dar lui nu-i pasa...
sta acolo sus, si lumineaza.
ma biciuieste cu fotoni
cu neutrino, si protoni,
ce trec prin carnea mea
si prin pamant,
goniti de soarele arzand.

stand acolo, ma gandeam...
el ma-ncalzeste,
tot el ma tine pe orbita.
ma scuzi domnule Soare,
retrag jignirea negandita.

Fericire

Fericire-mi cade in cap, sub forma de capsuni
Se aduna muste-n jurul meu, si imi danseaza, imi zambesc
Iar eu incerc sa le strivesc...
Dar ele fug.

Fericit sunt cand ma scol, plin de miere de albine.
Cu trupul scaldat in ploaie, si lipit de tine.
Am maini lungi, si pot s-ating cerul...
Si sa gadil stele...
Ele rad, si-si cern lumina,
Pe pleoapele mele.

Sunt fericit cand ma trezesc
Si dau cu capul de tavan
Si-mi amintesc
Ca trebuie sa fiu frumos,
Si sa zambesc.

Tuesday, February 16, 2010

prea devreme

ia mana de pe mine, moarte!
pentru ca sunt mic.
pleaca, si nu te intoarce
ca-n clepsidra mea,
mai e mult nisip.

ia-ti coasa ascutita, de la gatul meu firav.
tu, moarte fara chip
si paraseste-ma, caci in clepsidra,
mai am un secol de nisip...

aduna-ti rochia din viermi
si voalul de cenusa,
saruta-mi mana si obrazul,
si-ndreapta-te spre usa!

Sunday, February 14, 2010

alb

diavolul e altfel, decat se spune.
are infatisare de copil
cu zambet larg
si ochi umili.

diavolul e imbracat in alb
si are sani.
divolul nu poarta ruj
si n-are maini.

diavolul pe care il cunosc,
se hraneste cu aripi,
de inger.
si il privesc...si il ador
si stiu ca-mi va fi tata
atunci cand am sa mor.

nu

fulgi de zapada se sting dulce pe pielea mea calda, iar tu, iti dansezi vesnicul dans poetic in fata mea, si eu n-am ochi.
dar te miros. iti miros fiecare miscare, iar in mintea mea, te vad, asa cum esti defapt. un val de lumini, colorate in culori pe care nu le inteleg, si nici nu vreau sa le inteleg.
tu, te agati de gatul meu si imi dezlipesti bucati intregi de piele, pe care le saruti cu buzele tale gri, si apoi mi le lipesti inapoi, intr-o pozitie mai buna decat erau inainte.
si imi iei mana, si o bagi la tine in buzunar. acolo sunt cativa nasturi, pe care ti i-am rupt din greseala cand incercam cu neindemanare sa-ti dau camasa jos, sa sorb din pieptul tau mierea ce ar putea ucide si cel mai de temut zeu, si cel mai batran demon.
tu stii, ca sarutul meu iti intoarce atomii pe dos, si-ti sparge toata galaxia in care traiesti, in capul pe care am sa ti-l sarut pana cand soarele ne va inghiti pe toti, si vom fi doar niste fripturi cosmice.
tu, nu existi.

bitter-sweet

tu...nu stii cum e sa n-ai maini cu care sa mangai chipul unui copil ce moare. nu stii cum e sa tanjesti dupa un munte de ciocolata care e chiar in fata ta, si sa n-ai gura. nu stii cum e sa bei apa cu zahar ca sa nu cazi din picioare si sa-ti zdrobesti capul cald de pamantul murdar.
nu stii cum e sa faci dragoste pe un covor fin de petale de trandafir nobil, presarat cu nuca de cocos si margele.
tu nu stii cum e sa stii. si chiar daca ai sti nu ai avea intelepciunea necesara sa intelegi.

incearca sa mananci ceva amar inainte sa gusti dulce. incearca sa alergi un milion de kilometri uscati si iuti, inainte sa te odihnesti.
incearca.

Saturday, February 13, 2010

lucruri mici

de-as fi codru, m-as usca.
de-as fi mare, as seca.
daca-as fi soare, m-as stinge
...si as disparea.

de mi-ar creste aripi
nu mi le-as taia.
as zbura sus, sus de tot.
as pica intr-un ocean,
si n-as sti sa-not.

dar de mi-ai zambi odata
te-as musca de buze..
si as plange.
si am coase un sarut,
din lacrimi si sange.

martie.

ploua cu cenusa, peste trupul tau mort. nu mai ai umbra. nu mai ai nici sange, si nici maini.
nu ai ochi, cu care sa te vezi, si chiar daca ai avea, nu ai avea stomac din care sa vomiti la infatisarea ta groteasca. si chiar de-ai avea si stomac, nu ai putea sa vomiti, pentru ca ti-am cusut gura cu propriul tau par.
arati ca o supa prost facuta, din resturi de carne.
mirosi a iad si cativa caini iti dau tarcoale scarbiti si cu lacrimi in ochi. imi sting tigara pe obrazul pe care obisnuiam sa te sarut, si iti intorc spatele.
cerul se arata dezinteresat si pamantul de sub picioarele mele ma indeamna sa plec. as mai sta putin, sa-ti leg sireturile unul de altul, ca in cazul in care te trezesti, sa cazi in bot. dar nu o fac.
plec.
si iti las la picioare un martisor.
e martie.

Tuesday, February 2, 2010

fairy...poem

as vrea sa storc lamaie in ocean
sa-mi fac o mare limonada.
dar nu cred c-as putea s-o beau
ca ar fi prea sarata.

as vrea sa plec de-aici, acum,
sa emigrez pe Marte,
dar nici nu pot sa plec la drum
ca este prea departe.

as vrea un rol,
de vrajitor,
intr-o lume fermecata
si tot ce ating cu mana stanga
sa se transforme-n ciocolata.

as vrea o sabie si-un scut
sa plec in lume sa ma lupt,
sa detronez regi si-mparati,
si cavaleri intunecati.

as vrea sa navighez o barca
sa o indrept spre nicaieri
si sa gasesc o lume noua
unde nu-i maine, nu-i nici ieri.

unde nu-s munti, dar nici prapastii,
unde sunt multe, dar nu toate.
unde nu-s oameni, dar nici bestii,
unde nu-i viata, dar nici moarte.

as vrea sa vina noaptea-acum
sa stau in pat si sa dorm dus
caci doar cand dorm, eu pot sa am,
tot ce am vrut putin mai sus.