îți bate disperată-n piele.
dar ai un nas, să miroși crinii
ce cad, isterici, pe pământ
scurgându-se din stele.
se scurg oameni către cer,
zgâriind cu unghiile de fier
aerul greu, in care eu
plutesc.
Blog de poezie naivă
Pe un cer golit de nori,
Colorat albastru-nud,
Sta, plutind, trupul meu mut,
Si din el se varsa flori.
Se varsa-n sus, catre pamant,
Unde sta ascuns si fraged
Trupul tau plangand.
Esti imbracata ca mereu,
In pielea ta, si glasul meu.
SI porti la gaT
un curcubeU,
facut din lacrimi si jeleu.
Pielea-ti maslinie,
miroase-a nou-nascut.
Ai pieptul foarte rece,
Si ai suspinul mut.
Dar eu te-aud...
Aud cum respiri, si inspiri,
Trandafiri...
Aud cum se scurge lumina din tine,
Si picura lent, pe cerul absent, In care ma tot inec...
Dar nu te vad de timp.
Astazi-ul tau, e mainele meu,
Si nisipul din clepsidra, s-a evaporat...
Pacat.
Aveam sa-ti daruiesc ceva...
Aveam sa-ti daruiesc un nor
Cules cu drag...cules cu dor
Din pomul fermecat,
in care am crescut, si tu
si eu...
Dar unul s-a stricat.